Episodul I - Curierul scuterist

Dintre toate tipurile de conducatori de "doo" roti despre care voi vorbi, "Curierul scuterist" este, poate, cel mai daunator imaginii posesorilor de doua roti. "Curierul scuterist" il vezi in fiecare zi, de cele mai multe ori cu o casca in care nici supa de la pranz nu iti vine sa o pui, evident fara viziera/ochelari, in cel mai bun caz, ochelari de soare. Poarta o geaca oarecare, pantaloni de trening si adidasi.
In trafic este foarte agitat/dezorientat, parca nici el nu stie ce vrea sa faca si incotro vrea s-o apuce: vine din spate, il vezi in stanga, se duce brusc pe dreapta si cand e in fata ta, mai schimba o data partea; toate aceste manevre se desfasoara asemeni zborului unei viespi: acum e aici, acum n-o mai vezi. Este inutil sa ii faci loc, in incercarea de a scapa mai repede de el. Orice ai face o sa-l incurci. Si daca-l incurci, normal, ai ceva cu el, pentru ca tie, soferul diavolului, ti-e ciuda ca el se strecoara prin traficul aglomerat si tu stai ca bou'. Daca ai noroc scapi doar cu ceva kile de carne in frigider si o urare pentru toate sarbatorile dintr-un an. Daca esti mai ghinionist, te alegi cu o plimbare in targ in cautarea unei oglinzi sau cu un curs gratuit de percutie cu ciocanul si aripa dreapta fata.
Dupa ce si-a exersat miscarile de karateka pe masina ta, vede chestia aia ciudata de fier, care seamana cu o acadea, si are trei culori: verde, galben si culoarea aia care iti intra pana-n creier si care nu se stie de ce e acolo sau ce ar trebui sa faci cand o vezi. Cand ajunge la acadeaua uriasa, simte asa cum ochiul e bombardat de o culoare stridenta, care parca ii arde creierul. Printre lacrimile de durere, se iveste privirea de smecher, scursa printre pleoapele semi-inchise, si spune: "l-am facut si p'asta". Normal, doar nu era sa opreasca el la culoarea rosie a semaforului. Semaforul e pentru prostii care au permise de conducere; el trebuie sa ajunga la destinatie cat mai repede, ce mai conteaza cum o face? Doar sunt o gramada care incalca regulile de circulatie, unul in plus nu se simte.
Pai in cazul asta, eu, conducatorul de doua roti, cand ma intalnesc cu cate un ametit d'asta, sa nu-i fut un bocanc in gura si sa-l imprastii pe asfalt? Ce o sa-mi faca? Ce o sa-mi spuna? Ca am ceva cu cei care se deplaseaza pe doua roti? Ca mi-e ciuda ca nu pot sa ma strecor printre masini si ca din cauza asta imi revars frustrarea pe el? Abia astept...

Pt soferul de la Taxi 2000: Mos Craciun mi-a lasat un cadou pt tine

Seara, ora aproximativ 19:20. Calea Victoriei, Bucuresti. drumul neobisnuit de aglomerat chiar si pentru o ora de varf. Reusesc sa "fentez" cateva masini pana la intersectia cu "Dacia". Semafor rosu, opresc. Intersectia oricum era blocata asa ca nu aveam unde sa ma duc. Pana sa se puna verde, traficul se mai pune in miscare si aproape se poate circula. Verde. Vecinul de trafic din fata mea pleaca. Eu dupa el. In mijlocul intersectiei, observ un taxi care vine din dreapta mea, pe "Dacia". Fusese surprins (ma prefac totusi ca a fost asa) in inima intersectiei si incerca, cu miscari incete dar sigure sa strabata micul infern. Ce mai conteaza ca fraierii aia aveau verde. Se apropie de mine. Turez motorul sa ma auda ca vin. El nimic. Ajung in fata lui. El nimic. Trec de el inainte sa ma loveasca (manevra la limita) si ma opresc sa ii atrag atentia.Din masina lui, ploaie. Nu din aceea din domeniul meteorologic nici astronomic, ci din domeniul lingvistic. Schimb tonul, deschid repede manualul si incep: Capitolul 1 Mama, Cpaitolul 2 Sora si fratii sai, Capitolul 3 Mortii, Anexa 1 Restul familiei bagat la gramada. Nu apuc sa termin de impartasit sincera mea afectiune, si vad cum din gura lui zboara un porumbel. Se desprinde foarte delicat de buze, sa inalta usor in aer, prinde o traiectorie curbilinie, in aer se ghemuieste usor, aripile dispar, forma devine din ce in ce mai sferica, se divide si se aseaza brusc pe geaca mea. Ma duc dupa el, ii mai povestesc cate ceva despre sotie, surori, mame etc. si plec.
Pentru tine draga soferule de Taxi 2000, si pentru masina ta insemnata cu numarul 1099, o sa ma imbrac in Mos Craciun si o sa iti fac un cadou. O sa-ti bat zâmbind in geam, iti voi da inapoi flegma pe care ti-ai lasat-o pe geaca mea si iti voi ura, cu multa caldura sufleteasca, "Sarbatori Fericite".

Macazul spre extrema dreapta

De ceva timp m-am hotarat sa schimb un pic directia in care se deplaseaza acest blog. Pentru a intelege mai bine ce se intampla, inainte de a schimba macazul vreau sa va povestesc de la ce s-a plecat si unde s-a ajuns.

Blogul a fost creat din dorinta de a-mi revarsa frustrarile de zi cu zi, in tot felul de povestioare care sa ironizeze “societatea bucuresteana”, pe cat de plastic posibil. Deoarece in ultima vreme sursa frustrarilor mele a fost in principiu aceeasi, o sa deturnez firul povestirilor, sau mai bines pus “iezemplele pe tecst” vor fi din viata mea de motociclist, si daca stau bine sa ma gandesc, in final totul se reduce la problemele societatii.

Atentie pornim…

Completare la "Avem timp"-Octavian Paler

Am invatat ca in viata trebuie sa faci ce iti place, cand iti place, cum iti place, atata timp cat nu deranjezi pe cei din jur.
Am invatat ca viata e mult prea scurta pentru a o irosi fiind rau.
Am invatat ca viata altora e mult prea scurta pentru a o irosi fiind rau cu ei.
Am invatat ca un lucru foarte mic iti poate aduce satisfactii foarte mari.
Am invatat ca un lucru mare te poate dezamagii foarte tare, in plus de asta a costat o groaza de bani.
Am invatat ca mai am de invatat

Orgasmul - cheia societatii romanesti

Ajung acasa obosit, dupa o zi ploiasa de duminica si deschid laptopul. Intru pe mess si verific lista de offline-uri. Printre ele, un link spre un filmulet "foarte tare frate, cat de prosti pot fi unii oameni". Curios, il deschid (in general ignor massurile de genul asta). Un filmulet in care un reporter ironizeaza cultura (ce-i drept destul de restransa) a unor oameni obisnuiti, prin referirea la un subiect inca tabu (de notat faptul ca "actiunea" se petrece in Gara de Nord, in Bucuresti). Stateam si ma uitam cum un oarecare tip, incercand sa fie serios, isi batea joc de niste oameni. Ma deranjeaza foarte tare treaba asta. Credeam ca s-au dus vremurile cand, la televizor vedeai oameni care sunt intrebati despre tot felul de lucruri, ascunse in spatele unor denumiri pompoase, toate astea purtand titulatura de momente comice. Dorinta individului (a se intelege "omului"), in general, de a parea superior, se pare ca nu are limite. Societatea romaneasca este formata, din pacate, de foarte multi indivizi de genul asta. Ne este atat de usor sa aratam cu degetul. Luam oamenii simpli, ii intrebam de orgasm si radem de ei. Facem din chestia asta o catastrofa si le spunem ca noi suntem mai grozavi ca ei, mai inteligenti, mai frumosi. Ei nu o sa fie niciodata asa. De ce? Pentru ca eu stiu ce este ala orgasm. Daca eu stiu ce este ala orgasm, automat am acces pe treptele superioare ale societatii. Brusc devin mai frumos. Orgasmul devine haina cea frumoasa si scumpa, care i-a adus lui Nastratin Hogea, locul din capul mesei . Orgasmul este parola. Societatea romaneasca este o societate marginalizatoare. O societate care si-a cladit niste valori false. Nu putem sa invatam pe toata lumea ce este ala orgasm, dar nici nu avem dreptul sa ingreunam accesul in societate pe un astfel de criteriu. Ar fi si o mare prostie sa incercam sa "instruim" toti indivizii, in ceea ce priveste orgasmul. De ce? Pentru ca fiecare individ are propria capacitate de intelegere si asimilare a informatiei. Cum ar fi ca la un moment dat sa vina la noi un tip, sa ne intrebe despre izotopul de carbon-12. Cine isi mai aduce aminte cate ceva de la orele de chimie din liceu, e posibil sa scape. Dar restul? cu restul ce se intampla? simplu: pe fata incep sa le apara riduri, parul se albeste brusc, mainile incep sa tremure usor, hainele prind un miros foarte greu, intepator si in coltul gurii incepe sa apara o urma de saliva invechita. Sau altfel spus, devin urati; indiferent de cum erau inainte. Izotopul de carbon-12 actioneaza exact ca in cazul orgasmului. Lasati-ma sa fiu Mantuitorul vostru si sa va ofer accesul in varful societatii: Cel mai comun izotop al C este carbon-12 ; in 1961 acest izotop a fost ales pentru a inlocui izotopul oxigenului16 ca standard al greutatii atomice, si a fost data greutatea atomica 12.
In acest moment niciunul din voi (cititorii mei) nu este urat. Sunteti cei mai frumosi, cei mai destepti si cei mai valorosi. Bine ati venit in lumea mea.
Gata. E 3 dimineata si peste cateva ore ma duc la munca.

Concluzie

Nu exista decat certitudinea prezentului, in rest totul este relativ si modelabil in functie de propriile noastre perceptii. Universul este un cerc vicios, mentinut in echilibru de inertia schimbarilor continute in el.
Scurt si la obiect.

Prietenul meu...

Cand ma trezesc dimineata, ma duc la baie, ca orice om normal. Ma spal pe fata si cand imi ridic privirea in oglinda, il zaresc privindu-ma in ochi. Aparitia lui aproape brusca, nici nu ma mai sperie. M-ar speria mult mai tare daca nu ar mai veni. In diminetile in care intarzie, stau si ma intreb daca nu cumva am trecut de partea cealalta, daca nu cumva am fost convertit in nestire si el, prietenul meu, ca si cum ar sti asta inaintea mea, refuza sa mai vina. El este prietenul meu. Semanam straniu de bine unul cu celalalt, avem cam aceeasi statura, acelasi mod de a privi lucrurile si ne place sucul. Da, am 23 de ani si beau suc. Si cel mai important, suntem doi. Avantajul e ca nu trebuie sa impartim bautura cu restul prietenilor. Ei nu beau suc. Dezavantajul e ca trebuie sa il impartim la doi... Nimeni nu e perfect. El spre deosebire de mine nu e foarte vorbaret. Deschide gura doar atunci cand trebuie, dupa care pleaca. Daca isi mai aduce aminte de ceva, se intoarce. Daca nu, nu. Nu prea e sociabil. Nu e deloc. Singura persoana careia accepta sa ii vorbeasca sunt eu. Nici ceilalti nu il baga in seama. Ba chiar il ignora. Cand nu are ce face, vine la mine si sta cu mine. Doar sta. Nu spune nimic, nu ma deranjeaza din activitatile mele. E exact ca ursuletul primit cadou la balsamul pentru rufe: nu face nimic, sta acolo. Vine cu mine peste tot. E ca o bunica grijulie: nu imi impiedica actiunile niciodata, chiar daca sunt gresite, are grija sa nu afle nimeni cand fac vreo tampenie, e suportul meu psihic si seara nu pleaca pana cand nu adorm. El stinge lumina. Asta e Zânu'. Asa a fost din totdeauna. Zânul Maseluta. Suntem atat de uniti, ca practic suntem unul singur. Doar ca el este prietenul meu...

Zânu', despre "Blogul Zânului"

In sfarsit am facut primul pas in ceea ce priveste materializarea unui gând, ce ma batea de ceva vreme: realizarea unui blog. Nu arata asa cum ar trebui sa arate , dar este o forma intermediara. Este forma care imi permite sa primesc niste reactii, care sa ma incurajeze sau sa ma descurajeze in finalizarea blogului. Ii putem spune forma-experiment.
Infatisarea originala este in curs de realizare (am ajuns la partea de scris cod html + ceva css si poate si putin php imbogatit pe ici pe colo cu 2-3 functii java) si sper ca la un moment dat sa fie gata. Astept laude si mai ales critici.
Cu respect, ma inclin si ma recomand; simplu: Zânu'....